Natural înseamnă biologic. Şi invers.

candida
candidoza
vaginita
vaginoza

noutati
tratament

Voucher



Candilit

Candilit

Candilit

Producator Hyllan Pharma

News


       

» Generalitati


Vaginita genitală este o afecţiune întâlnită atât la femei cât şi la bărbaţi. Aceasta se manifestă printr-o inflamaţie a vaginului, a prepuţului sau a penisului. Candida este prezentă în permanenţă în organism în cantităţi mici. Cu toate acestea, atunci când apare un dezechilibru, precum acela produs de schimbarea acidităţii vaginale normale sau de schimbările hormonale, candida se poate multiplica.

Cauza apariţiei candidozei genitale este abundenţa candidei, o ciupercă microscopică care trăieşte în mod normal în corpul uman. Deşi există mai multe tipuri de candida, candida albicans este tipul cel mai răspândit, el fiind responsabil de majoritatea infecţiilor genitale. Potrivit studiilor prezentate de Centrul pentru Controlul Bolilor din Atlanta, SUA, aproximativ 75 la sută dintre femeile aflate la vârstă adultă au suferit cel puţin o dată de candidoză vaginală. Candida trăieşte, de obicei, în cavitatea bucală, în tractul gastrointestinal şi în vagin, fără a crea diferite simptome. Aceste simptome apar numai atunci când candida s-a multiplicat în unul dintre locurile menţionate. Rareori, candida poate fi transmisă de la o persoană la alta prin contact sexual.

» Factori care favorizează apariţia candidozei

Există factori multipli care duc la creşterea abundentă a candida albicans în zona genitală, printre aceştia putându-se aminti diabetul neţinut sub control, administrarea de anumite medicamente precum steroizii şi antibioticele, sistemul imunitar slăbit sau sarcina. Alţi factori de risc includ consumul excesiv de alcool, folosirea saunei şi a băilor cu apă fierbinte, stresul cauzat de dieta sărăcăcioasă, de lipsa somnului şi de diferite afecţiuni.

În cazul femeilor, simptomele candidozei vaginale nu sunt întotdeauna prezente, însă cele mai întâlnite semne includ existenţa unei secreţii vaginale albicioase, cu consistenţă brânzoasă, urât mirositoare, iritaţie, mâncărime şi senzaţie de arsură în zona vaginală, durere în timpul actului sexual sau senzaţie de arsură la urinare. La bărbaţi simptomele sunt rare, însă pot include mâncărime în zona genitală şi apariţia unei iritaţii.

» Tratamente împotriva candidozei vaginale

Tratamentul împotriva candidozei vaginale include, în primul rând, medicamente antigungice. Astfel de tratamente inhibă abilitatea fungilor de a se multiplica şi de a forma noi membrane. Aceste medicamente au ca ingredient activ unul din următoarele: nitrat de butoconazol, clotrimazol, miconazol şi tioconazol. Pe lângă medicamentele administrate pe cale bucală există şi creme şi ovule vaginale, dar şi creme care se aplică la nivelul penisului. Astfel de tratamente pot dura între câteva zile şi două săptămâni. Medicamentele administrate pe cale orală sunt disponibile numai cu o prescripţie din partea medicului, sub formă de tablete sau capsule. Dozajul depinde de severitatea infecţiei.

Metode de prevenţie împotriva candidozei genitale

Vaginita genitală nu poate fi întotdeauna prevenită. Cu toate acestea, există câteva metode de prevenire a apariţie candidozei.

• Purtaţi îmbrăcăminte mai lejeră pe corp şi evitaţi hainele a căror textură captează şi păstreză căldura;
• Purtaţi lenjerie intimă numai din bumbac sau din fibre naturale şi alegeţi cu grijă mărimile, pentru ca lenjeria să nu fie prea mică sau fixă pe corp;
• Evitaţi saunele şi evitaţi să staţi în cadă cu apă fierbinte, sau în cadă cu spumant de baie;
• Schimbaţi-vă imediat de hainele ude: costum de baie, costum de gimnastică;
• Dacă sunteţi diabetic controlaţi-vă permanent nivelul glicemiei;
• În cazul femeilor, acestea trebuie să evite tampoanele parfumate, spray-urile vaginale şi deodorantele aplicate în zonele intime;
• În cazul persoanelor aflate la menopauză, trebuie consultat un medic ginecolog pentru a prescrie dozări hormonale sau creme pentru menţinerea sănătăţii şi lubrifierii vaginale.

Atunci când infecţia nu este tratată, simptomele devin mult mai neplăcute şi se sporesc şansele ca infecţia să fie transmisă între parteneri. Deoarece Vaginita vaginală şi infecţiile tractului urinar au simptome similare precum senzaţia de arsură la urinare, este important să se consulte un medic pentru a se realiza un set de teste care să determine cauza exactă a simptomelor.

line

VAGINOZA

Problema dvs. este una foarte frecventa in randul femeilor. Vaginoza, sub diversele ei forme reprezinta cea mai frecventa patologie ginecologica, imbracand multe forme si bineinteles manifestari variate.  In acest site veti gasi toate informatiile de care aveti nevoie despre vaginita si formele ei si modul in care sa o tratati si chiar sa evitati viitoare infectii si neplaceri. Infectiile urogenitale afecteaza semnificativ calitatea vietii femeilor.
Totusi, va recomandam sa consultati un specialist in cazul in care simptomele pe care le prezentati se agraveaza sau sunt exagerate.Informatiile cuprinse in acest site nu se substituie unui consult medical de specialitate

Stiati ca vaginoza bacteriana...

  • Vaginoza bacteriana este o conditie caracterizata prin alterarea ecologiei vaginale in care flora normala, dominata de lactobacili este inlcuita de catre o flora bacteriana mixta ce include Gardnerella vaginalis, Mobiluncus spp., Mycoplasma hominis, Bacteroides spp. si alti anaerobi.
  • Vaginoza bacteriana creste riscul de nastere prematura.
  • In sarcina, antibioticele pot sau nu pot preveni nasterea prematura odata ce vaginoza bacteriana a fost vindecata.
  • Este de doua ori mai comuna decat afta si se estimeaza ca 1 din 3 femei va  suferi de aceasta afectiune la un moment dat.
  • Femeile cu vaginoza bacteriana prezinta risc crescut de boala inflamatorie pelvina, infectii postoperatorii dupa histerectomii si citologie cervicala anormala, respectiv nastere prematura, endometrita, infertilitate, ruptura prematura de membrane, greutate mica la nastere, boli cu transmitere sexuala.
  • Riscul de recurenta asociat cu VB este de 80 % la 9 luni.
  • Vaginoza bacteriana dupa 26 saptamani este asociata cu un risc relativ de nastere prematura de 1,4 pana la 1,9, in timp ce inainte de 16 saptamani riscul relativ este 5 pana la 7,5.
  • Tratamentul antimicrobial pentru vaginoza bacteriana este suboptim, cu rata de vindecare scazuta (60%) la o luna dupa tratament, astfel ca apare dezvoltarea subiacenta a bacteriilor patogene in vagin.
  • Cercetarile in cazurile de IVF (fertilizare in vitro) arata o legatura intre vaginoza bacteriana si dublarea riscului de avort in primul trimestru de sarcina

Stiati ca antibioticele...

  • Efectele secundare ale antibioticelor si antifungicelor variaza de la diaree, depresie, dureri de cap, insuficienta renala si suprainfectii .
  • Scaderea eficientei terapiilor clasice se datoreaza rezistentei microbiene in crestere.
  • Din nefericire, metronidazolul nu este bine tolerat datorita efectelor secundare, inclusiv tulburari gastrointestinale, intoleranta la alcool, gust metalic si, mai rar, reactii neurologice si/sau hematologice
  • In sarcina, antibioticele pot sa nu previna nasterea prematura odata ce vaginoza bacteriana a fost vindecata.
  • Administrarea medicamentelor de tip Metronidazol (vaginoza bacteriana) sau Fluconazol (Candida) nu reusesc in multe cazuri sa rezolve infectiile si duc la recurente.
  • Terapia constand in Metronidazol are eficienta moderata impotriva G. Vaginalis si Mobiluncus spp.; este ineficient impotriva Mycoplasma hominis, dar metabolitii sai sunt foarte activi impotriva anaerobilor in general si a Bacteroides spp.
  • Terapia antibiotica standard pentru vaginoza bacteriana cu metronidazol este ineficienta, astfel ca se ajunge la recurente in procent de 50 % la 3-6 luni de la terminarea tratamentului, cu o incidenta crescuta a proliferarii bacteriene patogene dupa tratament
  • Datorita esecului antibioticelor de a schimba receptivitatea gazdei la recurentele patogene si impactului negativ asupra calitatii vietii, devine imperativ sa se gaseasca alternative terapeutice (probiotice).
  • Medicatia clasica prezinta efecte secundare locale notabile: distrugerea florei protective vaginale si astfel cresc riscul de recurenta.
  • Antibioticele pot cauza reactii adverse generale gen: palpitatii, flush, greata, voma, diarrea, dureri abdominale, alergii, dureri de cap si ameteli.

Sa intelegem mai bine cu cine avem de a face…ce este vaginoza(vaginita bacteriana) si care sunt cauzele?

Vaginoza apare in urma unui dezechilibru al florei bacteriene. In mod normal, bacteriile "bune" sunt mai multe decat cele "rele"si ele detin sub control. Dar daca cele rele se inmultesc excesiv, vor strica echilibrul bacterian fragil. Nu se stie cu siguranta daca vaginita bacteriana se transmite prin contact sexual, insa femeile care au un nou partener de sex sau care schimba des partenerii sunt cele mai expuse acestui tip de vaginita. Totusi, sunt afectate si femeile care nu au o viata sexuala activa.
Vaginita bacteriana este determinata de o pierdere a echilibrului dintre microorganismele ce alcatuiesc in mod normal flora existenta in vagin. In mod normal, aproximativ 95% din flora vaginala este formata din bacterii numite lactobacili. Lactobacilii ajuta la mentinerea pH – ului vaginal la un nivel scazut si la prevenirea inmultirii excesive a altor tipuri de microorganisme. Cauzele care duc la aparitia vaginitei bacteriene sunt putin cunoscute. Totusi, un numar de factori de risc cunoscuti pot determina modificari ale florei bacterine existente in mod normal la nivelul vaginului: o scadere a bacteriilor lactobacili care sunt "bune" si o crestere a bacteriilor care sunt mai putin "prietenoase", a caror inmultire este de obicei tinuta sub control de catre nivelurile mai mari ale lactobacililor. Astfel femeile cu vaginita bacteriana au mai putine microorganisme de tip lactobacili decat in mod normal si mai multe bacterii de alte tipuri. Acesti factori de risc cuprind activitatea sexuala, prezenta unei boli cu transmitere sexuala in trecut, spalarea intravaginala, tampoanele intravaginale, diafragmele si folosirea de dispozitive intrauterine. Vaginita bacteriana este mai frecventa la femeile care au mai multi parteneri sexuali sau care au ca partener sexual o femeie.  Vaginita bacteriana este uneori influentata de modificarile hormonale; ea este mai frecventa in jurul perioadei menstruatiei si se intalneste la pana la 23% din femeile insarcinate.

Riscuri si complicatii
Riscul de complicatii ale vaginitei bacteriene creste:

  • in timpul sarcinii. Femeile care au vaginita bacteriana in timpul sarcinii au un risc mai mare de avort spontan, de nastere prematura (inainte de termen) si de infectie uterina dupa nastere fata de femeile care nu au vaginita bacteriana.
  • dupa interventii chirurgicale ginecologice. Femeile care au vaginita bacteriana in momentul in care se face o procedura invaziva intravaginala au un risc crescut de a dezvolta o infectie sau o inflamatie mai serioasa, cum ar fi boala inflamatorie pelvina, endometrita sau infectia de tract urinar (infectia urinara). Procedeele chirurgicale care pot duce la aparitia de infectii legate de vaginita bacteriana includ biopsia endometriala, avortul chirurgical, histerectomia, introducerea dispozitivului intrauterin, operatia cezariana, dilatarea si chiuretarea  si testul radiologic care examineaza interiorul uterului, trompele uterine, si zonele din jur (histerosalpingografie)
  • data cu expunerea la infectia HIV sau la alte boli cu transmitere sexuala. Femeile care au vaginita bacteriana au un risc mai mare de a se infecta si de a face boli cu transmitere sexuala (inclusiv HIV) atunci cand sunt expuse la aceste infectii.

Factorii care cresc riscul de a face vaginita bacteriana sunt:
    - inceperea precoce a vietii sexuale
    - prezenta in trecut a unei boli cu transmitere sexuala 
    - mai multi parteneri sexuali
    - o femeie ca partener sexual
    - folosirea unui dispozitiv intrauterin
    - folosirea de tampoane sau a diafragmei 
    - spalari intravaginale
    - activitate sexuala orala-genitala

Sa ne cunoastem propriul organism…ce inseamna un mediu vaginal sanatos?

Ecosistemul vaginal este un mediu echilibrat  mentinut de o interactiune complexa intre flora vaginala, produsii microbieni, estrogeni si factori gazda. Vaginul este rezistent la infectie prin doua mecanisme: aciditate marcata si epiteliu gros, protectiv. Alti factori gazda, cum este sistemul imunitar joaca de asemenea un rol important in mecanismele defensive vaginale. Microbiologie: flora vaginala joaca un rol critic in apararea vaginala prin mentinerea unui pH local normal acid (3,8-4,2) in vagin. Sunt 5-15 specii bacteriene diferite (streptococi grup B, E. Coli), anaerobi si aerobi care populeaza vaginul. Tipul si numarul poate varia ca raspuns la modificarile normale si anormale de la nivelul vaginului. Lactobacillus acidophilus este bacteria dominanta intr-un ecosistem vaginal sanatos. Lactobacilii joaca un rol critic in mentinerea mediului vaginal. Mediul acid vaginal este mentinut prin productia de acid lactic. Acidul lactic si peroxidul de hidrogen produsi de lactobacili sunt toxici pentru bacteriile anaerobe. Modificarile care afecteaza PH-ul acid si determina un mediu mai alcalin determina scaderea numarului de lactobacili, cu suprapopularea vaginului cu organisme patogene.

Cine si ce poate afecta acest mediu cauzand neplaceri ?

Factori care afecteaza mediul vaginal. Modificarile care afecteaza microbiologia vaginala, epiteliul vaginal sau pH-ul determina cresterea susceptibilitatii la infectii vaginale:

  1. Antibioticele modifica microbiologia vaginului si cresc riscul de infectie.
  2. Hormonii. Scaderea nivelului de estrogeni sau cresterea nivelului de progesteron poate afecta epiteliul vaginal si creste riscul de infectie.
  3. Preparate intravaginale. Spalatura vaginala sau medicamentele intravaginale pot modifica pH-ul vaginal sau pot afecta flora vaginala, modificand rezistenta la infectie.
  4. Contactul sexual. Sperma are un pH alcalin, afectand astfel micromediul vaginal. Noile organisme care pot fi introduse in vagin afecteaza de asemenea micromediul vaginal.
  5. Bolile cu transmitere sexuala (BTS) afecteaza microbiologia vaginului, modificand rezistenta la infectia. Alte organisme pot fi cauza simptomatologiei vaginale.
  6. Stress-ul, dieta deficitara si oboseala joaca probabil un rol prin afectarea microbiologiei, pH-ului si sistemului imunitar.
  7. Corpii straini modifica pH-ul si microbiologia vaginului.
  8. Modificarile functiei imune asociate cu infectia HIV se asociaza cu candidoza vaginala recurenta.
  9. Diferite afectiuni dermatologice ale pielii.

Care sunt simptomele?
Cel mai important simptom al vaginitei bacteriene este eliminarea unei secretii in cantitate excesiva, urat mirositoare, de culoare alb-cenusie, diferita de secretia vaginala normala. Una din trei femei cu vaginita bacteriana descriu o secretie galbena. Un miros de "peste", suparator, care este de obicei mai urat dupa contactul sexual, este semnalul de alarma al vaginitei bacteriene. Totusi, aproape jumatate din femeile cu vaginita bacteriana nu au simptome care sa atraga atentia. Vaginita bacteriana nu determina neaparat aparitia de mancarimi.Alte afectiuni ce pot prezenta simptome asemanatoare sunt bolile cu transmitere sexuala, infectia de tract urinar si infectia vaginala.

Cum se pune diagnosticul?

Vaginita bacteriana se diagnosticheaza pe baza simptomelor, a unui examen pelvin si a unei examinari la microscop a unei mostre prelevate din secretia vaginala. Atunci cand la microscop se gaseste un numar mic de lactobacili si un numar mai mare de alte bacterii, se pune diagnosticul de vaginita bacteriana.

Care sunt complicatiile vaginitei?
Vaginita bacteriana este importanta mai ales daca femeia este insarcinata. In timpul sarcinii, ea poate duca la aparitia de complicatii, precum avortul spontan, nastere prematura (inainte de termen) si infectie pelvina aparuta dupa nastere. Infectia uterului este o cauza frecventa a nasterii premature – vaginita bacteriana poate provoca acest tip de infectie sau poate fi un semnal de alarma pentru o alta problema ce cauzeza nasterea prematura. Expertii continua sa cerceteze daca vaginita bacteriana este o cauza directa sau indirecta. Prezenta unei vaginite bacteriene in momentul unei proceduri/tehnici pelvine invazive (cum ar fi nasterea prin cezariana, histerectomia, avortul clinic, biopsia endometriana sau plasarea unui dispozitiv intrauterin) creste riscul de aparitie a unei infectii pelvine. Prezenta unei vaginite bacteriene in momentul expunerii la o boala cu transmitere sexuala (inclusiv HIV) creste riscul de a face acea infectie. 

Micii mari prieteni …lactobacilii vaginali….ajuta-i ca sa te ajute !

Flora vaginala este compusa dintr-un complex de microorganisme de multiple specii ce coexista, cu o dominare a celor anaerobe. Spre deosebire de flora intestinala, exista o variatie considerabila  a florei vaginale ce poate fi atribuita fie folosirii de antibiotice sau variatiei hormonale din timpul ciclului menstrual, daca este sa numim numai doua dintre cauze.
Folosirea probioticelor pentru afectiunile feminine urogenitale
Infectiile urogenitale sunt un motiv major pentru care femeile apeleaza la medicul de familie care apoi le indruma catre specialistul gastroenterolog, ginecolog, urolog sau infectionist. Asocierea intre flora vaginala anormala si riscul crescut de boli cu transmitere sexuala, infectii vaginale sau cistite sau o rata crescuta a nasterii premature arata necesitatea de a intelege si manageria mai bine sanatatea urogenitala. Conceptul de probiotic a aparut cand s-a realizat ca oamenii sunt colonizati cu microbi de la nastere si ca aceste organisme confera un beneficiu pentru sanatate, tulpinile probiotice dovedindu-se deja eficiente  in preventia diareei si avand un potential ridicat in prevenirea si tratamentul tonsilitei, cariilor, calculilor renali si infectiilor respiratorii.  Conceptul de probiotice dateaza de mai bine de 100 de ani. Majoritatea cercetarilor s-au axat asupra beneficiilor intestinale ale bacteriilor ce produc acid lactic rezultand mai multe definitii pentru termenul “probiotic”. Recent, s-a conturat o definitie mai cuprinzatoare: “ microorganisme vii, care administrate in cantitati adecvate, confera un beneficiu asupra sanatatii gazdei”. Astfel se recunoaste folosirea probioticelor in afectiunile urogenitale. Un argument s-a stabilit a fi acela ca pacientii sa consume probiotice ca parte a dietei lor zilnice.  Lactobacilii sunt specia vaginala dominanta la femeia adulta si au fost documentati in virtual toate studiile microbiologice cantitative. Mai mult de 90 % din flora vaginala normala este alcatuita din specii de Lactobacili, cu rol de protectie. Acest organism este factorul dominant microbial ce regleaza colonizarea, cresterea si prezenta organismelor non endogene din vagin. Majoritatea acestor specii sunt capabile sa elibereze peroxid de hidrogen (H2O2), in cantitati apreciabile si ating niveluri de pana la 107 si 108 unitati formatoare de colonii (CFU) pe gram de fluid vaginal. Acesti lactobacili mentin un ecosistem vaginal sanatos si protejeaza tractul genital feminin de organismele potential patogenice cum ar fi Garnerella Vaginalis, responsabila in majoritatea cazurilor de vaginoza bacteriana. Alt posibil mecanism inhibitor al lactobacililor include formarea de acid lactic, rezultand un pH vaginal scazut, mai putin de 4,5 (un mediu inhibitor pentru multe organisme, inclusiv E. Coli); competitia cu bacteriile exogene pentru locurile receptor de aderenta din peretii vaginali epiteliali; elaborarea unor substante antimicrobiene (bacteriocine); coagregarea cu bacteriile si stimularea sistemului vaginal imun pentru a creste mecanismele de aparare impotriva bacteriilor nonrezidente. Lactoza este folosita ca prebiotic din moment ce serveste ca un bun substrat pentru L. Rhamnosus decat pentru bacteriile uropatogenice sau Candida Albicans. Esenta acestui argument  este acela ca dieta moderna este proiectata sa inhibe patogenii. Expunerea crescuta la agenti antimicrobieni si conservantii din mancare care afecteaza flora, imunitatea scazuta sau suboptima ce reduce abilitatea de a lupta cu infectiile, duc la  recunoasterea rolului important pe care anumite bacterii (lactobacili, bifidobacterii si altele) il joaca in sanatate in acest trend ascendent al interesului in mancarurile cu probiotice.

Stiati ca Lactobacilus Rhamnosus...

  • Este specia de lactobacil ce caracterizeaza si populeaza flora vaginala (si intestinala) in mod obisnuit si ingredientul activ principal al GynieL
  • L. Rhamnosus administrat oral si/sau modifica flora vaginala aducand multiple beneficii apararii locale.
  • Exista studii de nivel I privind eficienta L. Rhmanosus in infectiile vaginale.
  • Dupa menopauza, doar 25-30% din femei au inca lactobacili prezenti.
  • L. Rhamnosus a aratat reduceri in recurentele infectiei de tract urogenital.
  • S-a dovedit in vitro capacitatea lactobacililor de a inlocui alte organisme.
  • Conform studiilor, doza zilnica necesara pentru mentinerea unei flore vaginale normale este de 108, doza minim garantat in GynieL fiind de 109.
  • Pierderea lactobacililor vaginali pare a fi factorul major in cascada de schimbari ce duce la vaginoza bacteriana, iar recaderile sunt asociate cu esecul de a stabili o flora vaginala sanatoasa, dominata de lactobacili.
  • Dr. G. Reid (unul din cei mai activi cercetatori in domeniul probioticelor):”...tulpinile de lactobacili sunt capabile sa repopuleze vaginul dupa administrare orala sau vaginala, inlocuind si eliminand patogenii, inclusiv Gardnerella vaginalis (ce provoaca Tricomoniaza) si E. Coli (infectiile urinare), echilibrand sistemul imun, astfel prevenind mecanismul de declansare a nasterii premature. Exista dovezi stiintifice ce arata necesitatea folosirii probioticelor in sarcina”
  • L. Rhamnosus este una din tulpinile cele mai studiate din lumea probioticelor avand un efect pozitiv asupra sanatatii.
  • L. Rhamnosus poate reduce infectiile fungice vaginale si urinare.
  • S-a descoperit recent o legatura intre deficienta de lactobacili din vagin si bolile cu transmitere sexuala, inclusiv SIDA si vaginoza bacteriana
  • Studii de calitate sunt in desfasurare pentru stabilirea eficientei lactobacililor in tratamentul vulvovaginitelor provocate de Candida.
  • Studiu recent desfasurat in Melbourne, Australia, a descoperit ca 40 % din femeile cu istoric de vulvovagintie au recurs la tarepia bazata pe aplicarea de lactobacili pentru prevenirea sau tratamentul vulvovaginitelor post-antibiotic.
  • Atat administrarea vaginala cat si cea orala s-au dovedit eficiente si sigure in reducerea si/sau tratamentul infectiilor urogenitale.
  • Lactobacilii sunt tulpini gram pozitive, catalazo-negative nesporulati ce domina flora vaginala.
  • Glicogenul liber (continut un straturile mijlociu si superficial) este fermentat de catre Lactobacili care produc acid lactic si peroxid de hidrogen .
  • Prezenta si dominarea Lactobacililor in vagin este asociata cu un risc redus de vaginoza bacteriana si infectii urinare.
  • Femeile cu Lactobacili ce produc peroxid de hidrogen au 4 % rata de prevalenta a vaginozei bacteriene, comparativ cu 32 % la femeile cu tulpini non-producatoare de peroxid de hidrogen si 56 % la cele fara Lactobacili .

1

  • Desi agentii antimicrobieni sunt eficienti in vindecarea clinica a infectiilor bacteriene, rezistenta patogenilor urogenitali este in crestere.
  • Lactobacilii vaginali au capacitatea de a inhiba atasarea uropatogenului S. Aureus si Streptococului de grup B de epiteliul vaginal, ceea ce demonstreaza potentialul probiotic in prevenirea si tratamentul infectiilor urogenitale la femei .
  • Rezultatele unor trialuri clinice sustin eficienta lactobacililor, in special a L. Acidophilus si L. Rhamnosus - GynieL. administrati fie oral sau intravaginal in colonizarea vaginului si/sau prevenind colonizarea si infectia vaginului de catre C. Albicans.
  • Exista studii care au administrat in sarcina si dupa nastere L. Rhamnosus pentru a investiga rolul acestuia de a scadea incidenta eczemelor atopice la nou-nascuti, rezultatele fiind favorabile.
  • Prezenta lactobacililor ce produc un nivel crescut de peroxid de hidrogen in vaginul femeilor gravide a fost asociata cu o reducere a riscului de vaginoza bacteriana la 20 saptamani de gestatie, corioamniotita si nastere prematura.
  • Peroxidul de hidrogen este capabil sa reduca incidenta infectiilor ascendente ale uterului si producerea ulterioara de molecule proinflamatorii care au rol importanta in patogenia corioamniotitei si a nasterii premature.
  • Probioticele in sarcina au un grad excelent de siguranta.
  • In studii pe animale, tulpinile de L. Rhamnosus si L. Reuteri s-au dovedit sigure in timpul sarcinii pentru sporirea sanatatii materne si a nou-nascutilor.
  • Intr-un studiu prospectiv privind lactobacilii si nasterea prematura pe un lot de 1958 femei cu sarcina unica, 95 % din 1616 femei ce au nascut > 37 saptamani, 90 % din 224 femei ce au nascut intre 33 si 36 femei, si numai 80 % din 224 femei ce au nascut la 33 saptamani au avut lactobacili prezenti .

 

2

  • Corioamniotita este cauza principala de moarte fetala si neonatala, desi studiile ce arata contributia la aceste rezultate sunt complicate datorita asocierii cu nasterea prematura
  • Corioamniotita este asociata cu un risc scazut de insuficienta respiratorie dar cu un risc crescut de afectare a plamanilor
  • Corioamniotita contribuie de asemenea la restrictia de crestere intratuterina si involutie timica si poate fi un factor de risc pentru paralizia cerebrala
  • L. Rhamnosus stimuleaza imunoglobulina A .
  • Bacteriocinele sunt substante proteice ce au activitate antibacteriana impotriva patogenilor vaginali ca: Enterococ, Neisseria gonorrhoeae.Efect fungistatic asupra Candida albicans.
  • Din 22 de tulpini de Lactobacili studiate de Aroutcheva et al. , 77,3 % au  dovedit activitate antimicrobiana impotriva G. Vaginalis. Din acestea, L. Rhamnosus produce o bacteriocina numita Lactocin 160 ce inhiba cresterea G. Vaginalis (deci eficient in vaginoza bacteriana).
  • In prezent se desfasoara studii de faza III ce investigheaza rolul L. Rhamnosus  si L. Reuteri in preventia nasterii premature datorita VB si a morbiditatii neonatale.
  • Exista trialuri clinice care demonstreaza eficacitatea comparabila cu cea a medicatiei specifice in preventia infectiilor urinare cronice sau recurente.
  • Unele studii arata modificarea florei vaginale si scaderea numarului de tulpini si coliformi in Candidoze de catre L. Rhamnosus.Contextul endocrin si biologic al menopauzei reprezinta un factor de risc pentru infectiile genitale joase, acestea imbracand intr-o atare situatie aspecte paticulare din punct de vedere al diagnosticului clinic si de laborator.
.

Nu uitati ca :
GynieL:

-reface si mentine echilibrul florei vaginale
-previne recaderile
-te scapa de simptomele neplacute


» » Go Back
Vititati-ne pe    
line

Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player